Şcoala de Aplicaţiune a Sublocotenenţilor a fost înfiinţată prin Înaltul Decret nr. 1093 din 26.02.1896 şi a început să funcţioneze începând cu data de 01.11.1896 la Galaţi, sub conducerea unui ofiţer apreciat de şefii săi ca fiind „capabil, instruit, inteligent şi studios”, maiorul Constantin Bălescu .
Înfiinţarea acestei şcoli a fost necesară pentru dezvoltarea cunoştinţelor sublocotenenţilor proveniţi din Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu.
Potrivit raportului Ministerului de Război nr. 1690 din 21 martie 1897, prima serie de 20 de ofiţeri-elevi a început cursurile în toamna anului 1896. Până în anul 1900, Şcoala de Aplicaţiune a Sublocotenenţilor de Marină a funcţionat la Galaţi, cartierul Ţiglina, pe lângă Depozitul Flotilei.
Ofiţerii de marină, specializaţi în flotele străine, au fost primii profesori ai acestei şcoli, foşti sau viitori comandanţi ai bastimentelor epocii. Dintre aceştia, îi menţionăm pe căpitanii Atanasiu (de Manevre), Cezar Boerescu (de Electricitate şi Torpile), Petre Demetriade (de Navigaţie), Nicolae Negru (de Artilerie).
Anul şcolar începea la 1 noiembrie. Durata cursurilor era de doi ani, fiecare an fiind împărţit în 6 luni de parte teoretică şi 6 luni de practică, acestea din urmă fiind efectuate pe bastimentele de mare ale Flotilei. Cursurile predate în 50 de lecţiuni constau în materiile: Manevre, Navigaţie şi hidrografie, Artilerie, Torpile şi electricitate, Construcţiuni navale şi Maşini marine. Cursurile teoretice se finalizau în luna martie prin intermediul unui examen.
În anul 1898 se înfiinţează la Constanţa Şcolile Marinei, sub comanda locotenentului comandor Constantin Bălescu având în compunere:
– Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor;
– Şcoala de Marină şi de submecanici;
– Şcoala de torpile;
– Bricul „Mircea”, destinat stagiului de practică.
La data de 29 octombrie 1909, Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor se transformă în Şcoala Navală Superioară de Marină, iar Şcoala de Marină în Şcoala de Submecanici şi Submaiştri de Marină,
Din anul 1920, s-a înfiinţat, la Constanţa, Şcoala Navală organizată pe două secţii: Secţia/Şcoala Pregătitoare şi Secţia/Şcoala de Aplicaţie, arma marină.
Din anul de învăţământ 1924 – 1925 Şcoala Navală a fost organizată pe 3 ani de învăţământ, astfel: Anul I – Curs pregătitor, Anul II – Curs normal şi Anul III – Curs de Aplicaţie.
În 1930, s-a renunţat la acest sistem de învăţământ şi a luat fiinţă în cadrul şcolii, Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale cu durata de 2 ani.
Din 1944 Şcoala Navală funcţionează la Turnu Măgurele cu Şcoala Pregătitoare (anul I punte şi anul II punte şi mecanici) şi Şcoala de Aplicaţie.
În anul 1947 – Şcoala Navală şi Şcoala de Submaiştri se mută de la Turnu Măgurele la Constanţa.
La data de 28 martie 1948, şcolile de marină au fost unificate sub denumirea de Şcoala Navală şi Şcoala de Submaiştri.
Din noiembrie 1948, sub noua denumire de Şcolile Marinei Militare, regăsim Şcoala de ofiţeri (cu specialităţile Punte şi Tehnici, fiecare având o Secţie Pregătitoare şi o Secţie Specială) şi Şcoala de Maiştri Tehnici;
Începând cu anul de învăţământ 1953-1954, s-a trecut la pregătirea pe specialităţile corespunzătoare unităţilor de luptă, în şcoală funcţionând diferite cursuri de perfecţionare a ofiţerilor, înfiinţate în funcţie de nevoile Marinei Militare.
În anul 1954 se desfiinţează Şcolile Marinei Militare.
În anul 1962 se înfiinţează la Mangalia, în actuala locaţie, Şcoala de Echipaje nr.12.
În anul 1965 se înfiinţează, în cadrul Şcolii de echipaje, Şcoala de Ofiţeri în rezervă care funcţionează 2 ani.
În anul 1969 Şcoala de Echipaje se transformă în Centrul de Instrucţie al Specialiştilor Marinei Militare, care în 1973 îşi schimbă denumirea în Centrul de Instrucţie al Marinei Militare.
În anul 1990 se înfiinţează Facultatea de Comandă, Stat Major şi Tehnică Militară în cadrul Academiei Navale „Mircea Cel Bătrân”, continuatoarea tradiţiilor Şcolii de Aplicaţie.
La data de 1 septembrie 2003 pe structura Facultăţii de Comandă, Stat Major şi Tehnică militară din Academia Navală se înfiinţează Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale.
În anul 2003 Baza de Instrucţie Navală trece în subordinea Şcolii de Aplicaţie a Forţelor Navale.
În anul 2005 Baza de Instrucţie Navală se transformă în Centrul de Instrucţie al Forţelor Navale.
În anul 2006 Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale primeşte denumirea onorifică „Viceamiral Constantin Bălescu”, în conformitate cu aprobarea ministrului apărării pe raportul şefului Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică, nr. DR-3307 din 01.11.2006.
Începând cu data de 1 septembrie 2008 Şcoala de Aplicaţie se mută în Mangalia, având următoarele misiuni principale:
– pregătirea absolvenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” pentru prima funcţie;
– perfecţionarea pregătirii profesionale a ofiţerilor şi maiştrilor militari din Forţele Navale;
– formarea şi dezvoltarea profesională a militarilor voluntari prin însuşirea cunoştinţelor şi formarea competenţelor, deprinderilor şi abilităţilor necesare, în conformitate cu cerinţele operaţionale, ca luptător şi conducător de subunităţi în scopul atingerii performanţelor şi standardelor NATO;
– elaborarea şi perfecţionarea actelor normative specifice Forţelor Navale.
Moştenitoare a unor tradiţii îndelungate, Şcoala de Aplicaţie înseamnă trecut, prezent şi viitor deopotrivă, îngemănate şi regăsite în setea de cunoaştere ancestrală a omului, generatoare de forţă. Deviza Şcolii de Aplicaţie este: „CUNOASTEREA INSEAMNA PUTERE” şi vine să ilustreze tocmai acest lucru.